Teze din Raportul Avocatului Poporului cu privire la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în Republica Moldova în anul 2020
(http://ombudsman.md/wp-content/uploads/2021/04/Raport-2020-FINAL-RED.pdf)
În anul 2020 în Republica Moldova s-au produs multiple încălcări ale drepturilor omului și au fost impuse unele limitări exagerate care au avut un impact negativ asupra unor libertăți și a proceselor democratice la noi în țară. Criza COVID-19 a condus la adâncirea sărăciei, creșterea inegalităților, discriminări structurale și consolidate și la înrăutățirea situației privind drepturile omului.
Pandemia a scos în evidență zonele nevralgice ale sistemului drepturilor omului din Republica Moldova iar autoritățile nu întotdeauna au putut face față provocărilor apărute din cauza gestionării ineficiente a situației sau a deficiențelor de sistem care nu au permis adoptarea de acțiuni prompte și adecvate. Deciziile autorităților în gestionarea crizei de sănătate au fost influențate mai mult de factorul politic și mai puțin de specialiștii în domeniu. Autoritățile, în lini mari, nu au ținut cont de abordări bazate pe drepturile omului.
Cele mai mari provocări au fost legate de asigurarea dreptului de acces la servicii medicale, la informații de interes public, dreptul la muncă și la un trai decent, la libera circulație, la libertatea exprimării.
Lipsa transparenței, ignorarea recomandărilor venite din partea Avocaților Poporului și altor entități sau experți în diferite domenii au determinat evoluțiile pe care le atestăm în prezent în ceea ce privește situația epidemiologică și efectele ei negative asupra cetățenilor, mediului de afaceri, cu impact social-economic de durată.
În anul 2020 s-au produs mai multe evenimente care au contribuit la restrângerea spațiului democratic în Republica Moldova. Printre acestea nu pot fi trecute cu vederea atacurile și intimidările la adresa presei independente și a sectorului asociativ; procesul decizional netransparent și neparticipativ; adoptarea în Parlament a unui set de acte legislative fără de respectarea procedurii legislative; perpetuarea și menținerea în spațiul public a discursului de ură; proces electoral cu multe nereguli; menținerea unei justiții selective și impunitatea pentru unele încălcări ale drepturilor omului. Toate acestea au avut efecte negative asupra încrederii publicului în instituțiile democratice din țara noastră.
În 2020 nu au fost înregistrate progrese în ceea ce privește sporirea independenței și eficienței justiției, contracararea amenințărilor la adresa statului de drept. Probleme actuale atestate de către Avocații Poporului ce țin de realizarea dreptului la un proces echitabil sunt tergiversarea examinării cauzelor de către instanțele judecătorești; nivelul scăzut al calității serviciilor juridice, inclusiv a celor de asistență juridică garantată de stat; neasigurarea într-un termen rezonabil a traducerii actului/sentinței judecătorești; dezacordul cu deciziile/sentințele instanțelor judecătorești; încălcarea termenului de informare a părților despre deciziile emise de către instanțele judecătorești, motiv din care se pierd termenii de contestare, sau se ajunge la executare silita; impunitatea actorilor din sistemul de justiție care admit abateri.
S-au menținut mari suspiciuni privitor la corectitudinea și obiectivitatea instrumentării unor dosare de rezonanță în care sunt vizați foști sau actuali demnitari sau politicieni.
Nici în anul 2020 nu au fost înregistrate progrese în procesul de definitivare a proiectului de lege nr. 301 din 01.07.2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative privind reglementarea infracțiunilor motivate de prejudecată.
În Republica Moldova există două probleme majore care conduc la încălcarea libertății individuale și siguranței persoanei: aplicarea excesivă a măsurii arestului preventiv și, deținerea în custodia poliției a persoanelor reținute mai mult de 72 de ore. În constatările Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT) urmare a vizitei efectuate în Republica Moldova în februarie 2020 se spune că persoanele suspectate de comiterea unei infracțiuni pot fi ținuți în detenție în așa-numitele „izolatoare ale poliției” pentru o perioadă de 72 de ore după arestare, înainte de a fi aduși în fața instanței, iar unele persoane sunt ținute chiar până la două luni; că arestul și detenția provizorie, în cazurile când persoanele sunt cele mai vulnerabile la tortură și rele tratamente, se aplică excesiv, iar alternativele la detenție sunt utilizate foarte rar.
La alegerile prezidențiale din anul 2020, cetățeni Republicii Moldova aflați peste hotarele țării au avut posibilitatea de a-și exprima dreptul la vot inclusiv în baza pașaportului cu termen de valabilitate expirat. Pentru alegerile prezidențiale din 1 noiembrie 2020 au fost deschise mai multe secții de votare decât la alegerile parlamentare din 24 februarie 2019. Cu toate acestea, numărul de secții de votare nu au fost suficiente, iar cetățenii stabiliți peste hotare au fost nevoiți să parcurgă distanțe foarte mari și să aștepte la cozi enorme pentru a-și exercita dreptul la vot. Este de apreciat mărirea numărului de buletine de vot la secțiile de votare din străinătate de la 5000 la 10000 de buletine. Totuși, au fost înregistrate cazuri în care numărul buletinelor de vot nu a fost suficient.
În continuare rămâne o problemă asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități în secțiile devotare.
Scrutinul prezidențial care s-a desfășurat în anul 2020, deși recunoscut liber și democratic, a avut o campanie electorală foarte agresivă, în particular în turul doi de alegeri, cu discursuri de ură și chiar cu chemare la violențe.
Avocații Poporului consideră că pandemia COVID-19 a accentuat și mai mult necesitatea identificării și implementării unor alternative privind exercitarea dreptului la vot, cum ar fi votul electronic sau votul prin corespondență.
Cererile parvenite pe parcursul anului 2020 la Oficiul Avocatului Poporului cu referire la dreptul la muncă și protecția muncii au vizat aspecte privind concedierea sau suspendarea contractului de muncă; obligarea de către angajator de a semna cerere pentru concediu sau chiar demisie ș.a.
Guvernul a aprobat[1], începând cu 1 ianuarie 2021, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real (întreprinderi, organizații, instituții cu autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate și forma de organizare juridică) în mărime de 2935 lei. În același timp, cuantumul salariului minim pe țară, în mărime de 1000 lei[2], nu a fost modificat din 01octombrie 2014.
Starea de urgență, declarată în legătură cu pandemia cu COVID-19, a acutizat problemele existente până la declanșarea acesteia în domeniul protecției sociale. Criza sanitară a amplificat problemele deja existente în domeniul protecției și asistenței sociale, care, nefiind soluționate la timp prin măsuri adecvate, a condus la deteriorarea situației în domeniul drepturilor omului, accentuarea inegalității în societate și a afectat și mai mult persoanele vulnerabile. Atenuarea efectelor economice și sociale negative ale crizei pandemice a necesitat adoptarea, de urgență, a unui pachet de măsuri de ordin economic și social ca răspuns la provocările cauzate de pandemie.
Situația creată a impus intervenția Avocaților Poporului în mai multe cazuri cum ar fi imposibilitatea ridicării pensiei și altor prestații sociale pentru beneficiarii care nu dispun de carduri bancare, inclusiv pensionarii din stânga Nistrului, beneficiari de pensie din Republica Moldova (problemă soluționată prin Decizia CSE); dificultăți financiare ale familiilor social-vulnerabile cu copii; în localitățile aflate în carantină s-a constatat aprovizionarea defectuoasă cu medicamente, produse de primă necesitate; lipsa accesului la apă potabilă de calitate și alimentație adecvată în unele instituții medico-sanitare, în special în zonele rurale; neclarități privind acordarea indemnizației de carantină; imposibilitatea perfectării dosarului de pensionare pentru persoanele care în perioada stării de urgență au atins vârsta de pensionare care rezultă în imposibilitatea de a beneficia de polița de asigurare medicală ca persoane asigurate de către stat; neacordarea ajutorului de șomaj și subvențiilor deținătorilor de patentă[3].
Conform estimărilor Băncii Mondiale, în 2020 sărăcia extremă în Republica Moldova se așteaptă să atingă circa 13% pe măsură ce gospodăriile se confruntă cu impactul crizei, inclusiv pierderea locurilor de muncă (estimativ 70 000 de locuri de muncă) și a câștigurilor[4].
Datele Raportului de evaluare a impactului pandemiei cu COVID-19 asupra grupurilor vulnerabile și situației economice, realizat de UNDP în comun cu UNFPA, arată că 18% din persoanele sărace din Republica Moldova și-au pierdut locurile de muncă, 67% din gospodăriile sărace nu au venituri/economii suficiente pentru a acoperi cheltuielile lunare (în mediu urban 83%!), iar 65% au ales alimente mai ieftine.
Cuantumul pensiei minime pentru limită de vârstă acoperă doar 64,7% din minimul de existență pentru pensionari (o creștere de 5,95% comparativ cu 2019), cuantumul pensiei minime în cazul unei dizabilități severe acoperă doar 48,5%, iar mărimea alocației sociale de stat constituie doar 32,3% din minimul de existență pentru o persoană vârstnică.
Și domeniul protecției persoanelor cu dizabilității a fost grav afectat de pandemia COVID 19, care a scos la iveală costul uman și financiar al investițiilor slabe ale statului în serviciile de sănătate și protecție socială în rândul grupurilor persoanelor cu dizabilități.
Au fost identificate încălcări ale dreptului la sănătate, prin reducerea accesului la servicii de sănătate, sistarea programărilor pentru serviciile specializate de sănătate și pentru examen medical în scopul prelungirii gradelor de dizabilitate; acces limitat la informații; limitarea veniturilor financiare, ca urmare a pierderii locului de muncă; cuantumul diferențiat al compensației pentru serviciile de transport acordate persoanelor cu dizabilități, în funcție de locul de trai este discriminatoriu; țara noastră nu a ratificat protocolul opțional la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități privind examinarea plângerilor individuale si colective.
Avocații Poporului au fost sesizați privind diverse aspecte ale încălcării drepturilor pacientului la ocrotirea sănătății. De cele mai dese ori, au fost invocate reducerea sau amânarea spitalizărilor planificate, fapt care a dus la agravarea bolilor; accesul limitat la servicii de sănătate în rândul pacienților cu boli cronice; încălcarea dreptului la informare a pacientului; accesibilitatea redusă la preparatele medicamentoase pe piața farmaceutică din țară, pentru pacienții cu boli rare.
Pandemia a lovit puternic în sistemul de sănătate, evidențiind faptul că sistemul nu dispune de resurse necesare, atât umane cât și financiare, pentru a asigura un nivel corespunzător al calității serviciilor în sistemul medical și pentru a asigura accesul tuturor persoanelor pentru care serviciile medicale sunt extrem de importante și vitale. Totodată, a fost demonstrat faptul că nu există un plan de acțiuni pentru situațiile excepționale. La fel, problema privind malpraxisul medical rămâne nesoluționată pe parcursul mai multor ani.
În anul 2020, pe fundalul pandemiei s-a produs o deteriorare continuă a situației în ceea ce privește libertatea de exprimare. Problemele atestate anterior în domeniu au rămas nesoluționate, iar în contextul constrângerilor impuse de criza sanitară unele dintre acestea s-au acutizat.
Anul 2020 a fost marcat de mai multe cazuri de presiuni și intimidări la adresa persoanelor care și-au exprimat în public opiniile lor critice referitoare la situația din țară, în particular legate de gestionarea crizei sanitare. Au fost înregistrate mai multe cazuri în care libertatea de opinie a fost îngrădită prin încercările unor demnitari publici de a reduce la tăcere persoanele care au îndrăznit să-și exprime în public nemulțumirile față de condițiile din cadrul instituțiile medicale, lipsa echipamentelor de protecție, utilajelor medicale[5]. Mai multe cadre medicale au fost amenințate cu răzbunarea, concedierea și chiar cu dosare penale pentru dezvăluirile făcute despre situația pandemică și din instituțiile medicale[6].
A continuat declinul privind libertatea mass-media înregistrat în ultimii șapte ani. Lucrând în prima linie a pandemiei și expunându-se la riscuri potențiale pentru sănătate, jurnaliștii s-au confruntat cu atacuri verbale și presiuni, inclusiv din partea unor politicienii sau demnitari din cauza opiniilor critice exprimate privind gestionarea de către autorități a crizei sanitare.
Avocatul Poporului a constatat lipsa unor progrese în domeniul respectării dreptului la acces la informație. În perioada stării de urgență a fost instituită o barieră pentru obținerea în timp util a informațiilor de interes public, prin adoptarea de către Comisia pentru Situații Excepționale a unei dispoziții prin care s-a dispus triplarea termenului pentru prezentarea de către instituțiile și autoritățile publice a informațiilor (de la 15 la 45 de zile). Extinderea termenului până la 45 de zile a limitat considerabil accesul jurnaliștilor și persoanelor la informații de interes public.
Nici în 2020 nu s-a reușit adoptarea proiectului de modificare şi completare a pachetului de legi care conține recomandările Centrului pentru Jurnalism Independent, Asociației Presei Independente şi ale altor organizații neguvernamentale de media, privind operarea de modificări, inclusiv la Legea privind accesul la informație, Legea cu privire la libertatea de exprimare, Legea privind protecția datelor cu caracter personal.
În condițiile stării de urgență impuse de pandemia de coronavirus și, respectiv, măsurilor de restricție, situația victimelor violenței în familie s-a agravat și mai mult. Pe de o parte, izolarea, distanțarea socială, restricțiile privind libertatea de mișcare sunt condiții necesare evitării infectării cu COVID-19. Pe de altă parte, în aceste condiții, agresorii, fiind mai mult timp în același spațiu cu victima, le controlează și mai mult. În contextul pandemiei COVID 19, peste 90,4% de victime ale violenței în familie au fost femeile.[7]
Mai multe drepturi ale locuitorilor din regiunea transnistreană au fost limitate din cauza masurile impuse de autoritățile de facto în legătura cu prevenirea răspândirii virusului Covid-19. A fost restrâns dreptul la libera circulație a persoanelor care zilnic se deplasau de pe un mal pe altul al Nistrului pentru a merge la munca, pentru a beneficia de servicii medicale, pentru acces la bancomate etc. Dacă până la data de 16 martie 2020 la granița administrativă erau amplasate 24 de posturi neautorizate și 15 posturi ale Forțelor de Menținere a Păcii, atunci în perioada martie-iulie 2020 au fost amplasate unilateral de către Tiraspol alte 37 de posturi în jurul localităților aflate sub jurisdicția autorităților constituționale.
În pofida deciziilor privind suspendarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal și transmiterea acestora către autoritățile de facto din stânga Nistrului, unele instituții au continuat să facă schimb de informații, inclusiv informații ce se referă la cazurile COVID 19 cu indicarea datelor de identitate a persoanelor infectate din rândul angajaților poliției naționale din zona de securitate, fără acordul cetățeanului.
Entitățile de la Tiraspol continue să încorporeze forțat tineri pentru serviciul în termen în așa numite „forțe armate transnistrene”. Autoritățile constituționale reacționează întârziat, numai după ce tinerii sunt plasați în cazarmele de la Tiraspol.
Și în anul 2020 au fost înregistrate acțiuni de reținere și detenție arbitrară a persoanelor în stânga Nistrului, acțiuni înregistrate în ultimii ani, care demonstrează că aceste procese sunt sistemice.
Locuitorii din regiunea transnistreană sunt limitați în libertatea de exprimare a opiniilor alternative sau libere, de a aduce critici autorităților de facto din regiune. „Codul penal” local[8] conține un șir de articole ce prevăd pedepse dure pentru exprimarea opiniilor alternative care este interpretată de autoritățile de facto drept ofensă sau calomnie. Astfel, în anul 2020 prin o serie de rețineri, arestări, intimidări au continuat acțiunile abuzive ce atentează asupra libertății de opinie, de a primi sau a comunica informații ori idei fără amestecul celor ce administrează teritoriul necontrolat din stânga Nistrului.
Dreptul la ocrotirea sănătății a fost încălcat din cauza îngrădirii dreptului la libera circulație, locuitori din regiunea Transnistreană neavând acces la sistemul de asigurări obligatorii de asistență medicală care acoperă costurile de tratare a afecțiunilor cauzate de apariția evenimentelor asigurate în care Guvernul Republicii Moldova acționează ca asigurat.
Nu a fost soluționată problema pensiilor și a prestaților sociale în localitățile administrative-teritoriale din stânga Nistrului și municipiul Bender. Nerealizarea dreptului la asistență și protecție socială rămâne a fi generată, în mare parte, de lipsa autorităților publice locale legale în raioanele de est ale țării[9]
Nici în anul 2020 nu au fost soluționate problemele a celor 8 licee și gimnazii ce ține de dotarea acestor instituții de învățământ cu sedii care corespund cerințelor în procesul didactic și educațional.
Respectarea drepturilor copilului
Avocatul Poporului pentru drepturile copilului consideră că și în anul 2020 nu au fost obținute progrese în domeniul respectării drepturilor copilului. Mai mult, provocările din acest an, determinate de criza pandemică SARS-CoV-2, a accentuat lacunele existente și au evidențiat altele noi.
În primul rând, a fost afectat procesului educațional din cauza restricțiilor impuse pentru reducerea pericolului de contaminare și trecere la instruirea online. Procesul educațional la distanță a redus considerabil din calitatea instruirii elevilor, unii dintre ei nu au avut acces la studii din lipsa gadgeturilor sau insuficiența acestora în familiile cu mai mulți copii. Peste 30% din copii încadrați în sistemul educațional nu aveau posibilități pentru a participa la orele on-line deoarece nu aveau calculatoare sau telefoane mobile. O altă problemă, la momentul închiderii instituțiilor de învățământ, a fost lipsirea unor copii de singura masă pe care o primesc în fiecare zi, dar și cea legată de supravegherea copiilor la domiciliu de către adulți.
Procesului educațional la distanță a decurs anevoios și din motivul pregătirii insuficiente sau în genere lipsa pregătirii necesare a cadrelor didactice pentru a presta activități didactice din cadrul procesului educațional de la distanță.
În condițiile pandemice și de educație la distanță a crescut numărul cazurilor de abandon temporar școlar, cele de exploatare a copiilor prin muncă, în special în timpul sezonului agricol. În perioada crizei sanitare a fost sistat în totalitate procesul educațional al copiilor cu necesități speciale care își fac studiile în instituțiile de învățământ specializate sau școli auxiliare, acestea fiind închise. Pentru copii cu nevoi speciale procesul educațional, în perioada lunilor martie – mai 2020, a fost asigurat în exclusivitate de părinții lor.
Ombudsmanul Copilului a efectuat un sondaj de opinie cu privire la eficiența procesului educațional[10], care reprezintă opinia copilului cu privire la învățarea la distanță. 17% din respondenți au menționat că nu se pot încadra în procesul educațional iar peste 77% din copii izolarea socială a copiilor care nu au acces la internet.
În 2020 nu au fost atestate progrese nici în ceea ce privește asigurarea instituțiilor de învățământ cu personal medical, apă potabilă și condiții sanitare. Conform datelor prezentate de Ministerul Educației, Culturii şi Cercetării în cadrul unei monitorizări realizate în anul 2020, 351 de scoli (30,9%) dispun de toalete în afara clădirii instituției şi necesită îmbunătățirea condițiilor igieno-sanitare[11]. Astfel, copiii, mai ales cei din localitățile rurale, se confruntă cu lipsa de condiții de igienă, intimitate și siguranță atunci când merg la toaleta de din curtea școlii. Situația dată nu este una recentă, ea există pe parcursul deceniilor.
Una din problemele identificate de Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, cu referire la asigurarea principiului de participare a copilului, în perioada anului 2020, a fost izolarea socială a copiilor care nu au acces la internet. Conform ultimelor sondaje prezentate de mai multe organizații inclusiv și autorități publice, peste 3000 de copii de pe întreg teritoriul Republicii Moldova, rămân în continuare izolați de mediul social și educațional, deoarece nu au conexiune la internet.
Conform datelor statistice prezentate de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale[12], de la începutul pandemiei până la data de 1 ianuarie 2021, au fost infectați 8092 copii, pe întreg teritoriul țării, inclusiv, 1843 pe malul stâng al Nistrului.
Avocatul Poporului pentru drepturile copilului denotă încălcarea drepturilor copilului pe segmentul tratării virusului Covid-19 la copii lipsa de informații și lipsa accesului la informații. Astfel, din mai multe plângeri și apeluri telefonice parvenite în adresa Oficiului Avocatului Poporului, în special la începutul pandemiei, se atesta faptul că minorii erau constrânși și transportați la instituțiile medicale fără însoțitorii părinți/reprezentanți legali. Chiar și în cazul infectării tuturor membrilor familiei, copii erau separați de părinții și tratați în instituții medicale diferite. Mai grav, copiilor nu li se oferea informația necesară despre starea sănătății lor și a părinților, condițiile de internare și tratament, fapt care crea copiilor stare de anxietate și-i afecta psiho-emoțional.
O altă problemă, analizată de Avocatul Poporului pentru drepturile copilului în aspectul respectării dreptului la sănătate pe parcursul anului 2020 a fost respectarea dreptului la asistență medicală a copiilor care suferă de boli rare. Intervențiile pe acest segment sunt întârziate, iar legislația la acest capitol este imperfectă. Legislația națională nu conține noțiunea de „boală rară”, iar la nivel național lipsește un Program național privind controlul bolilor rare.
În perioada restricțiilor în legătură cu situația nefavorabilă la virusul Sars-Cov-2 a fost imposibil de monitorizat și raportat actelor de violență comise împotriva copiilor sau de copii, acțiune care era efectuată de cadrele didactice în baza mecanismului multisectorial de intervenire.
În prezent în țară sunt 1310 copii înregistrați cu statut temporar rămași fără ocrotire părintească. Formele de protecție a copilului rămas fără ocrotire părintească sunt ineficiente.
Avocatul Poporului pentru drepturile copilului consideră că autoritățile naționale nu au reușit să asigure o protecție adecvată reieșind din interesului superior al copilului în situație de stradă pe timp de pandemie.
Ombudsmanul Copilului atrage atenția asupra practicilor defectuoase în implementarea legislației naționale, a politicilor și strategiilor, ineficienței mecanismelor de cooperare intersectorială în domeniul protecției drepturilor copilului, fapt stabilit și concluziile Raportului tematic ”Evaluarea eficienței și eficacității mecanismelor de cooperare intersectorială în domeniul protecției drepturilor copilului”.
De asemenea, atrage atenția asupra necesității de a racorda legislația națională la standardele internaționale relevante protecției copilului, în special la Convenția ONU cu privire la drepturile Copilului și semnarea/ ratificarea celui de al treilea Protocol Opțional, la Convenția Consiliului Europei pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale (Convenția Lanzarote), cât și la standardele internaționale în domeniul securității online a copilului.
Prevenirea și combaterea torturii
În 2020, Ombudsmanul a primit peste 445 cereri de la deținuți ce conțin alegații de supunere la tratamente inumane și degradante din cauza condițiilor improprii de detenție: condiții necorespunzătoare de detenție; suprapopulare; hrană de calitate proastă și insuficientă; lipsa asistenței medicale eficiente (lipsa medicamentelor, lipsa medicilor de profil, a echipamentelor medicale), dureri dentare; igiena nesanitară (insectele parazitare, prezența murdăriei, lipsa paturilor, prezența rozătoarelor, lipsa ventilației corespunzătoare, accesul la lumina zilei, starea deplorabilă a veceurilor, condițiile murdare în camerele de baie; lipsa intimității la veceuri și la baie; (unele duc la îmbolnăvirea de TBC); încălzirea insuficientă în timpul iernii; relațiile dintre deținuți; tratamentul discriminatoriu, intimidare și hărțuire din partea administrației, etc.
Chiar dacă statul a instituit un remediu compensatoriu pentru detenția în condiții proaste, acesta nu înseamnă că autoritățile penitenciare trebuie să renunțe la asigurarea acestora cel puțin la standardele minime de detenție. Detenția persoanelor poate fi ușor calificată ca una contrară art.3 a Convenției și jurisprudenței europene. Constatările respective au fost trasate în repetate rânduri de Comitetul ONU împotriva torturii (2014, 2017), Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (2015-2020), Avocatul Poporului (2002-2020) precum și Consiliul pentru Prevenirea Torturii (2017-2020).
Peste 4200 deținuți din cca 6500 au fost deținuți în condiții de supraaglomerare în instituțiile penitenciare. Condițiile materiale rămân sub limita admisă, deplorabile și/sau inumane.
În continuare, angajații recurg destul de des la uzul de forță și mijloace speciale pentru restabilirea ordinii interne, iar documentarea faptelor nu întotdeauna este obiectivă.
Situația din instituțiile rezidențiale nu s-a schimbat. Spațiile de cazare rămân neacomodate cerințelor și necesităților specifice ale rezidenților. 80% din rezidenți continuă să înfrunte dureri din cauza afecțiunilor dentare și altor maladii, neincluse în programul unic de asistență medicală.
Accesul avocaților la clienții aflați în detenție a fost în mare parte restricționat din cauza restricțiilor impuse în contextul crizei sanitare. Unii avocați au fost supuși la percheziții și intimidări sub pretextul respectării unor angajamente de protecție înainte și după întrevederile cu clienții deținuți. În același timp, reprezentanții organelor de forță și procurorii au avut acces fizic la preveniți și condamnați.
Problema supraaglomerării se menține, inclusiv din cauza faptului că unele instituții penitenciare nu pot asigura fizic plafonul de detenție minim, stabilit de normele CPT. În același timp, politicile statului sunt focusate mai mult pentru a menține populația penitenciară, decât în cea de depopulare sau reducere a plasării în detenție.
În perioada 28 ianuarie – 7 februarie 2020 Republica Moldova a fost vizitată de membrii Comitetului european pentru prevenirea torturii (CPT). Iată unele dintre constatările CPT: utilizare excesivă a forței de către personal față de deținuții; acte de violența și de intimidare alimentate de ierarhiile informale bine stabilite în sistemul penitenciar al țării; condiții nesatisfăcătoare de detenție; actele de autovătămare fizică deliberată sunt considerate în continuare o infracțiune disciplinară.
La 12 februarie 2020 a fost aplicat moratoriu asupra aplicării recursului compensatoriu, care a durat până în la 01 iunie 2020. Ulterior, Ministerul Justiției a elaborat un proiect de modificare a mecanismului compensatoriu, care, în perioada de raportate nu a fost aprobat[13].
La situația din 31 decembrie 2020 au fost înregistrate 5242 plângeri depuse în instanța de judecată pentru detenția în condiții proaste ca urmare a aplicării mecanismului preventiv și compensator. În total, doar 200 deținuți au fost eliberați din detenție prin comasarea reducerii din pedeapsă cu liberarea condiționată (în 2019 – doar 53 deținuți eliberați). Cuantumul despăgubirilor bănești oferite deținuților constituie peste 2124504 lei.
2021 04 12
Direcția promovarea drepturilor
omului și comunicare
tel. 060002656
[1] Hotărârea Guvernului R.Moldova nr. 165 din 09.03.2010 „Cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real”, pct.1;
[2]Hotărârea Guvernului R.Moldova nr.550 din 09.07.2014 „Privind stabilirea cuantumului salariului minim pe țară”
[3] http://ombudsman.md/despre/stiri-covid-19/
[4] https://pubdocs.worldbank.org/en/453701608708692970/Moldova-Economic-Update-Special-Focus-Dec-22-Romanian.pdf
[5] https://tv8.md/2020/04/06/premierul-ii-raspunde-femeii-din-soroca-care-s-a-plans-pe-conditiile-din-spital-nu-este-sens-acum-de-facut-live-uri-glamuroase/
[6] https://diez.md/2020/04/12/tanarul-care-a-vorbit-ieri-despre-echiparea-medicilor-pe-timp-de-pandemie-a-fost-presat-sa-stearga-videoul/
[7] Evaluarea ”Nevoile femeilor afectate de violență în familie, violență în bază de gen și răspunsul sistemic la cazurile de violență în familie în contextul crizei Covid-19”, realizat de AO Centrul Internațional „La Strada”, anul 2020;
[8] http://www.vspmr.org/legislation/laws/zakonodateljnie-akti-v-sfere-ugolovnogo-tamojennogo-administrativnogo-prava/ugolovniy-kodeks-pridnestrovskoy-moldavskoy-respubliki.html
[9] Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173 din 22.07.2005.
[10] http://ombudsman.md/wp-content/uploads/2020/07/Rezultatele-Formularului-proces-educa%C8%9Bional-la-distan%C8%9B%C4%83.pdf
[11] Scrisoarea Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării nr. 03/1-09/3973 din 28.07.2020;
[13] https://cancelaria.gov.md/sites/default/files/document/attachments/proiectul_371_0.pdf
