În Raport este analizată situația privind prevenirea și combaterea COVID-19 în instituțiile ce asigură detenția persoanelor. Cercetarea a fost realizată la distanță de către echipa Direcției prevenirea torturii din cadrul Oficiul Avocatului Poporului și se referă la perioada 12 martie – 01 iunie 2020.
Primele observații arată că autoritățile au reacționat diferit și independent ca răspuns pandemie. Au existat un șir de provocări interne referitoare la adaptarea procedurilor și a modurilor de acțiune la constrângerile impuse de criza de sănătate. O sinergie și coordonare de acțiuni între autorități s-a observat abia la mijlocul perioadei stării de urgență. De exemplu, potrivit Ministerului Sănătății, Protecției Sociale și Familiei, instituțiile rezidențiale și spitalele de psihiatrie s-ar fi pregătit de prevenirea pandemie încă din ianuarie 2020 în timp ce starea de urgență a fost declarată la 17 martie 2020. Am constatat însă că în perioada pre-urgență nu au avut loc acțiuni sau măsuri antipandemice ferme, iar mai multe cadre medicale de la instituțiile vizate au sesizat Oficiul Avocatului Poporului cu privire la lipsa elementarului echipament de protecție în lupta cu infecția.
Efectele unei atare atitudini din partea autorităților de resort au condus inclusiv la aceea că în perioada stării de urgență au fost active 3 focare de infecție în cadrul a trei instituții rezidențiale care au afectat cca 10% din numărul total al beneficiarilor și cca 5% din angajații centrelor de plasament temporare pentru persoanele cu dizabilități. În opinia autorilor raportului, autoritățile de profil trebuie să prezinte un răspuns coerent cu privire la neregulile comise, inclusiv pentru a contribui la prevenirea unor asemenea incidente pe viitor.
