La data de 7 aprilie 2026, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, Vasile Coroi, a participat la Audierile publice privind costul inacțiunii și colaborarea intersectorială pentru consolidarea programului de imunizare în Republica Moldova, organizate de Comisia parlamentară pentru protecție socială, sănătate și familie, Ministerul Sănătății și UNICEF Moldova.
Evenimentul a reunit reprezentanți și reprezentante ai/ale principalelor instituții publice din domeniu, parteneri de dezvoltare și experți/te pentru a discuta problemele actuale ce rezultă din lipsa vaccinării și întârzierea vaccinării copiilor, precum și impactul pe termen lung al imunizării limitate asupra sănătății publice, educației, protecției sociale și economiei.
Ombudsmanul Copilului a punctat că vaccinarea este esențială nu doar pentru protecția individuală, ci și pentru prevenirea reapariției unor boli transmisibile la nivel de comunitate, și a relatat că tematica vaccinării copiilor a fost inclusă în Raportul anual privind respectarea drepturilor și libertăților omului în anul 2025.
Analizând datele statistice, constatăm că în ultimii ani se înregistrează o scădere a procentului copiilor cu vârsta de 1 an vaccinați. Acoperirea vaccinală de 95% la vârstele țintă, prevăzute de Programul național de imunizări, a fost atinsă doar la vaccinarea BCG (tuberculoză).
O situație deosebit de alarmantă este reprezentată de cazurile de rujeolă la copii sub un an, care nu pot fi vaccinați conform schemei naționale de imunizare deoarece nu au atins încă vârsta minimă pentru administrarea vaccinului.
Prevederile Programului național de imunizări sunt în concordanță cu cele ale art. 52 alin. (6) din Legea 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice, care prevede că admiterea copiilor în colectivități și instituții educaționale și de recreere este condiționată de faptul vaccinării lor profilactice sistematice,
În acest context, amintim faptul că Curtea Constituțională a Republicii Moldova, prin Hotărârea nr. 26 din 30.10.2018, a confirmat constituționalitatea prevederilor art. 52, alin. (6) din Legea 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice, în măsura în care nu le sunt aplicabile copiilor în privința cărora există contraindicații medicale argumentate și documentate.
În același sens s-a expus în numeroase rânduri și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, cauza Vavřička și alții împotriva Republicii Cehe[1]).
Un alt aspect important corelat cu vaccinarea copiilor ține de respectarea dreptului la educație. Actualmente, Codul educației al Republicii Moldova, pe segmentul școlarizării obligatorii, nu prevede alternative educaționale pentru copiii care nu sunt admiși în instituțiile educaționale pentru că nu sunt vaccinați, când nu au contraindicații la vaccinare. Conform art. 27 alin. (1) și art. 29 alin. (1), învățământul primar și gimnazial se poate organiza ca învățământ la distanță, învățământ la domiciliu, doar pentru persoanele cu dificultăți de învățare cauzate de dizabilități. În acest context, este necesară raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în mod consecvent a decis în favoarea marjei de apreciere a statului privind școlarizarea obligatorie a copiilor (spre exemplu, cauza Wunderlich c. Germaniei[2]).
Avocatul Poporului pentru drepturile copilului a concluzionat că, pentru protejarea sănătății publice, pe de o parte, dar și asigurarea respectării dreptului copiilor la educație, pe de altă parte, este necesară abordarea situației date intersectorial. Autoritățile urmează să identifice, prin cooperare intersectorială, soluții de reglementare și acțiuni ferme atunci când există drepturi în conflict, pentru a asigura respectarea interesului superior al copilului în fiecare dintre scenariile posibile și cazurile individuale.
Reieșind din cele expuse, Ombudsmanul Copilului a adresat următoarele recomandări:
- Ministerul Sănătății, în colaborare cu Ministerul Justiției, pornind de la analiza datelor privind acoperirea vaccinală și a situației epidemiologice privind bolile prevenibile prin vaccinare, să examineze oportunitatea reglementării vaccinării obligatorii și a sancționării contravenționale a părinților/reprezentanților legali care nu-și vaccinează copiii.
- Ministerul Educației și Cercetării să examineze oportunitatea reglementării și asigurării alternativelor educaționale pentru copiii care nu sunt admiși în instituțiile educaționale din cauza lipsei vaccinării, în absența contraindicațiilor medicale. Dată fiind marja de apreciere a statului privind impunerea frecventării obligatorii a școlii, coroborată cu condiționarea curentă a admiterii copiilor în instituții educaționale de faptul vaccinării profilactice sistematice, cu excepția cazurilor documentate în care vaccinarea este contraindicată medical, în cazul în care nu se consideră oportună reglementarea învățării la distanță sau la domiciliu (homeschooling) pentru aceasta și/sau alte categorii de copii, este necesară identificarea de soluții, prin cooperare intersectorială, în vederea responsabilizării părinților și luarea măsurilor cuvenite, astfel încât să fie asigurat dreptul la educație tuturor copiilor.
Audierile publice pot fi urmărite pe următorul link – https://www.facebook.com/share/v/1DmRXZBsS1/
Sursa foto: UNICEF Moldova
[1] Vavřička și alții c. Republica Cehă, hotărârea CtEDO din 8 aprilie 2021. Disponibil la: https://hudoc.echr.coe.int/fre#{%22itemid%22:[%22001-209039%22]}
[2] Wunderlich c. Germania, hotărârea CtEDO din 10 ianuarie 2019. Disponibil la: https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-188994%22]}
