La 16 noiembrie 2026, delegația Oficiului Avocatului Poporului reprezentată de Dna Olesea DORONCEANU, Adjuncta Avocatului Poporului, Dl Alexandru ZUBCO, șeful Direcției prevenirea Torturii și Dna Elena PALADII, consultantă principală în Direcția prevenirea Torturii au prezentat în cadrul unei sesiuni de dialog cu membrii Comitetului ONU împotriva Torturii la Oficiul Națiunilor Unite de la Geneva – principalele provocări privind respectarea angajamentelor Statului Republica Moldova de a combate tortura și relele tratamente, urmare a celui de-al 4-lea raport periodic. În Raportul alternativ al Ombudsmanului și Consiliului pentru Prevenirea Torturii au fost accentuate mai multe tendințe îngrijorătoare pe aspectele solicitate de Comitet, după cum urmează:
La capitolul INIȚIATIVE DE AJUSTARE A CADRULUI LEGAL ȘI INSTITUȚIONAL DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A TORTURII
- Observațiile Ombudsmanului privind imperfecțiunea cadrului legal și instituțional național privind prevenirea și combaterea torturii expuse în Rapoartele anuale privind respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 2022, 2023, 2024 și 2025 rămân valabile. In concreto, acestea includ: definirea tratamentului inuman și degradant în legislația penală; revizuirea cadrului legal privind aplicarea forței fizice, a armei de foc și a mijloacelor speciale; îmbunătățirea garanțiilor de protecție a victimelor torturii aflate în detenție; revizuirea unor articole din legislația penală ce pot împiedica aplicarea pedepselor pentru tortură; clarificarea asupra subiectului faptei de tortură (de ex: cadrul didactic); fortificarea capacităților instituționale ale organelor procuraturii în combaterea torturii; ajustarea cadrului legal instituțional a tuturor organelor de forță cu prevederi ce interzic tortura în activitate; includerea în cadrul regulatoriu a interdicției torturii în activitatea instituțiilor de forță; responsabilizarea agențiilor particulare pentru admiterea torturii în activitatea acestora; reglementarea procedurii de internare forțată în instituțiile psihiatrice; compensații echitabile pentru victimele torturii; etc.
- Guvernul nu a inițiat ajustarea cadrului legal național și instituțional pe aceste compartimente, or cel puțin – consultări publice. În opinia Avocatului Poporului, modificarea cadrului legal și instituțional ar putea îmbunătăți substanțial efortul de combatere și prevenire a torturii.
La capitolul GARANȚII JURIDICE FUNDAMENTALE DE LA ÎNCEPUTUL PRIVĂRII DE LIBERTATE (CU REFERINȚĂ LA CAZUL ANDREI BRĂGUȚA, 2017):
Avocatul Poporului susține că recomandările Comitetului privind garanțiile juridice fundamentale rămân doar parțial puse în aplicare. Deși cadrul normativ și infrastructura în izolatoarele poliției s-au îmbunătățit, persistă lacune semnificative în ceea ce privește disponibilitatea practică a garanțiilor încă din primul moment în care o persoană intră sub controlul poliției – în special în cazul persoanelor care nu au un statut procedural clar stabilit – precum și în ceea ce privește accesul la un examen medical efectuat în timp util și în condiții de confidențialitate, respectiv documentarea inconsecventă a leziunilor corporale. Riscuri privind vulnerabilitatea sporită a anumitor persoane aflate în custodia poliției sau în centre de detenție temporară, inclusiv copii, femei (inclusiv femei însărcinate), persoane dependente de substanțe, persoane care urmează un tratament de substituție cu opioide, persoane care trăiesc cu HIV, persoane cu dizabilități mintale sau psihosociale, precum și persoane LGBTQI, în special eșecul asigurării măsurilor de protecție individualizate, asistență medicală și psihosocială adecvată și, acolo unde este cazul, continuitatea neîntreruptă a tratamentului esențial pe durata detenției.
La capitolul ACCESUL LA ASISTENȚĂ MEDICALĂ ADECVATĂ ÎN LOCURILE DE PRIVARE DE LIBERTATE (POLIȚIE):
- Lacune legate de accesul oportun la îngrijiri medicale, calitatea și obiectivitatea examinării medicale, continuitatea tratamentului, intervenția în situații de urgență, documentarea medicală și independența profesională a personalului medical.
- Acces întârziat sau insuficient la îngrijiri medicale adecvate și la evaluări de specialitate.
- Dificultăți recurente în asigurarea trimiterii prompte către medici specialiști, în special atunci când persoanele private de libertate prezintă simptome de dependență de substanțe, afecțiuni de sănătate mintală, boli cronice sau alte vulnerabilități accentuate.
- Independență profesională insuficientă a personalului medical din izolatoarele poliției.
- Deficiențe în ceea ce privește triajul medical, documentarea și continuitatea tratamentului.
- Pregătire insuficientă pentru gestionarea urgențelor medicale și a persoanelor private de libertate vulnerabile.
- Control extern deficitar al calității și acreditare incompletă a serviciilor medicale.
La capitolul SUPRAAGLOMERAREA ȘI CONDIȚIILE MATERIALE DE DETENȚIE:
- Avocatul Poporului consideră că recomandările Comitetului privind supraaglomerarea și condițiile materiale de detenție rămân insuficient puse în aplicare.
- Persistența supraaglomerării este legată nu doar de capacitatea fizică a infrastructurii penitenciare, ci și de practici mai ample din cadrul sistemului de justiție penală. Creșterea populației carcerale în instituțiile cele mai afectate este asociată, printre altele, cu numărul tot mai mare de persoane aflate în arest preventiv și cu întârzierile în soluționarea cauzelor penale. Prin urmare, măsurile care vizează exclusiv infrastructura nu pot oferi un răspuns sustenabil la problema supraaglomerării, decât dacă sunt însoțite de măsuri care să abordeze utilizarea și durata arestului preventiv, precum și întârzierile în procedurile judiciare.
- Supraaglomerarea trebuie, de asemenea, evaluată în corelație cu condițiile materiale în care sunt deținute persoanele. Atunci când unitățile de detenție funcționează peste capacitatea lor reală de cazare, deficiențele existente – referitoare la spațiul personal de locuit, condițiile sanitare și de igienă, ventilație, accesul la lumină naturală, infrastructură, viața privată și accesul la servicii esențiale – se agravează inevitabil. În consecință, Avocatul Poporului consideră că respectarea standardelor nu ar trebui evaluată doar prin compararea numărului total de deținuți cu capacitatea oficială globală a sistemului penitenciar, ci prin examinarea gradului real de ocupare și a condițiilor de viață la nivelul fiecărei instituții și al fiecărui spațiu de detenție în parte.
- Construirea unor noi unități penitenciare, poate oferi un răspuns necesar, pe termen scurt și mediu, la problema supraaglomerării și a condițiilor materiale necorespunzătoare; totuși, aceasta nu ar trebui privită ca o soluție sustenabilă sau progresivă pentru reducerea utilizării generale a detenției. Creșterea capacității penitenciarelor – fără a aborda, în paralel, utilizarea excesivă sau prelungită a arestului preventiv, întârzierile în procedurile penale și aplicarea insuficientă a măsurilor neprivative de libertate – riscă doar să absoarbă supraaglomerarea existentă, în loc să reducă dependența structurală de privarea de libertate.
- Alte situații critice comunicate Comitetului au vizat influența subculturii criminal; violența excesivă și lipsa protecției angajaților sistemului privativ de libertate.
La capitolul CONDIȚII ȘI GARANȚII ÎN UNITĂȚILE MILITARE (DOMENIU NOU):
- Avocatul Poporului atestă îngrijorări persistente cu privire la condițiile de cazare și la garanțiile împotriva relelor tratamente în unitățile militare, în special decese pe motive declarate suicidale sau urmare a aplicării armei de foc; dezertări urmare a actelor de rele tratamente; deficiențe în procesul de recrutare, în evaluarea medicală și psihologică; spații de cazare necorespunzătoare, echipamente medicale învechite, personal medical insuficient, o alimentație inadecvată, un sprijin psihologic precar, mecanisme de protecție și de depunere a plângerilor ineficiente, omisiuni în documentarea leziunilor, practici discriminatorii, precum și o vulnerabilitate sporită a recruților cu o capacitate redusă de adaptare sau cu o orientare sexuală diferită, oportunități insuficiente de recreere și consiliere psihologică, precum și deficiențe în înregistrarea și raportarea corectă a leziunilor suspecte; inclusiv anchete ineficiente.
La capitolul MECANISME DE RAPORTARE ȘI DE DEPUNERE A PLÂNGERILOR:
Existența unei proceduri formale de depunere a plângerilor nu garantează neapărat că aceasta este accesibilă în practică. În majoritatea locurilor de privare de libertate, există mecanisme de depunere a plângerilor, însă utilizarea lor efectivă rămâne deosebit de dificilă pentru persoanele care nu sunt capabile să formuleze sau să depună plângeri în mod independent. Această problemă este deosebit de relevantă în instituțiile psihiatrice și în centrele de îngrijire rezidențială, unde faptul de a depinde de personalul instituției pentru transmiterea sesizărilor nu oferă întotdeauna un canal de raportare independent, confidențial și sigur. Insuficiența/lipsa protecției reale a victimelor torturii. Diminuarea instituțională a efortului și atribuțiilor de combatere a torturii, scăderea actului de exercitare a urmăririi penale și/sau alte vulnerabilități ce afectează autonomia și independența reală a procurorilor antitortură, etc.
La capitolul PROTECȚIA REFUGIAȚILOR, A SOLICITANȚILOR DE AZIL ȘI A ALTOR STRĂINI:
Necesitatea consolidării, în practică, a garanțiilor împotriva refoulement-ului (returnării forțate). Detenția în contextul migrației/custodiei publice rămâne un domeniu care necesită garanții suplimentare, iar reținerea cetățenilor străini trebuie să fie strict necesară, să constituie o măsură de ultimă instanță și să fie limitată la perioada permisă de lege. Mecanisme insuficient operaționalizate pentru identificarea timpurie și referirea solicitanților de azil vulnerabili, identificarea vulnerabilităților la frontieră și în contextul deciziilor privind refuzul protecției internaționale.
La capitolul PROVOCĂRI CARE AFECTEAZĂ MONITORIZAREA INDEPENDENTĂ A DREPTURILOR OMULUI ȘI ACCESUL LA INFORMAȚII ÎN REGIUNEA TRANSNISTREANĂ:
- Lipsa accesului pentru monitorizarea independentă a drepturilor omului și prevenirea eficientă a torturii și a relelor tratamente în locurile private de libertate din regiune.
Avocatul Poporului a formulat un șir de recomandări Statului și îndeamnă autoritățile să stabilească responsabilități și termene clare pentru punerea în aplicare a acestora și să verifice dacă măsurile adoptate asigură protecție efectivă persoanelor aflate în custodia statului.
Raportul alternativ (versiunea engleză) poate fi accesat aici: https://ombudsman.md/post-document/alternative-report-of-the-peoples-advocate-office-of-the-republic-of-moldova-to-the-united-nations-committee-against-torture-on-the-fourth-periodic-report-of-the-republic-of-moldova-2/






