La sesiunea a 118-a a Comisiei de la Veneția din 15-16 Martie 2019 a fost adoptat un set de linii directoare pentru protejarea instituțiilor ombudsmanului, ca urmare a diferitelor amenințări din ultimii ani la adresa acestor instituții – Principiile pentru Protecția și Promovarea Instituțiilor Ombudsmanului[1].
Documentul include 25 de principii care doresc a fi ABC-ul democratic privind funcționarea acestei categorii de instituțíi. Principiile în cauză reafirmă standardele incluse în Principiile de la Paris[2], ghidează și sprijină instituirea și funcționarea corespunzătoare a instituțiilor ombudsmanului, stabilitatea democrațiilor, protecția și promovarea drepturilor fundamentale.
Cele 25 de principii de la Veneția sunt rezultatul unor consultări ample cu cele mai importante instituții internaționale active în domeniu. Comitetul director al Consiliului Europei pentru drepturile omului a jucat un rol activ în acest proces. Printre organizațiile internaționale implicate în elaborarea acestui text se numără Institutul Internațional al Ombudsmanului (IOI), o asociație globală a instituțiilor ombudsmanilor din mai mult de 100 de țări și Oficiul ONU al Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului.
Principiile de la Veneția constituie un text unic de referință care enumeră principiile juridice esențiale pentru înființarea și funcționarea instituțiilor ombudsmanului într-o societate democratică.
Desprinse parțial dintr-o diversitate de modele existente în lume, cele 25 de principii sunt cea mai completă listă de verificare elaborată vreodată, de la alegeri sau concedieri și mandate ale ombudsmanilor la garanții financiare și materiale necesare bunei funcționări și independenței instituțiilor ombudsmanului .
Acestea sunt menite să consolideze și să abiliteze instituțiile ombudsmanului, care joacă un rol crucial în consolidarea democrației, a statului de drept, a bunei guvernări, a protecției și promovării drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În textul Principiilor de la Venetia se menționează că instituțiile ombudsmanului sunt importante pentru democrație, serviciile lor sunt gratuite și, prin urmare, sunt accesibile diferitor categrii de persoane. Acestia pot lua măsuri independente împotriva administrării incorecte și a presupuselor încălcări ale drepturilor omului și, prin urmare, joacă un rol esențial în ceea ce privește guvernele și parlamentele care trebuie să accepte critici. Ca interfață între administrație și cetățeni, acestea sunt uneori prima sau ultima posibilitate de a stabili o încălcare a drepturilor omului drept.
[1] https://www.venice.coe.int/webforms/events/?id=2732&fbclid=IwAR0t0JApWBbAxpXBiWNi8PnMRg5u9Q0Vk5-9vQV_d4Cq9D-sjvx0hAQguyA
[2] Principiile de la Paris au fost adoptate de Comisia ONU pentru drepturile omului în 1992 și de Asambleea Generală ONU în 1993 și constituie un set de criterii de care urmează să țină cont în activitatea lor instituțiile naționale de protecție a drepturilor omului. (https://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/StatusOfNationalInstitutions.aspx)
