Asistența paliativă în Republica Moldova este dezvoltată insuficient, fragmentar; pacienții cu necesitate în paliație au un acces limitat la serviciile de îngrijire paliativă; îngrijirile paliative sunt abordate doar în contextul oncologiei, pe când acestea includ o gamă mult mai largă de afecțiuni cronice și degenerative: sunt doar câteva dintre constatările Raportului cu privire la implementarea de către Republica Moldova a prevederilor Rezoluției OMS din 2014 pentru consolidarea îngrijirilor paliative ca o componentă a tratamentelor integrate pe parcursul vieții.
Documentul a fost elaborat de către Oficiul Avocatului Poporului, cu suportul Departamentului Sănătate Publică al Fundației Soros Moldova și prezentat public pe 11 octombrie curent, cu prilejul Zilei Mondiale Hospice și a îngrijirilor paliative.
Studiul constată un acces limitat al pacienților la servicii de îngrijire paliativă atât la nivel de asistență medicală primară, cât și pentru servicii de îngrijire specializată, doar 8% din pacienții care au nevoie de îngrijiri paliative beneficiază de acestea. Chiar dacă din momentul semnării de către Republica Moldova a Rezoluției Organizației Mondiale a Sănătății privind îngrijirile paliative (2014) au fost înregistrate progrese în dezvoltarea acestor servicii în țară, totuși ele se dovedesc a fi insuficiente pentru asigurarea unei asistențe paliative adecvate, conform recomandărilor internaționale și necesităților populației.
Potrivit raportului, îngrijirile paliative sunt acordate primordial în contextul asistenței oferite pacientului oncologic. Cât privește documente de politici, componenta îngrijirilor paliative este inclusă doar în Programul național de control al cancerului 2016 – 2025.
Până în prezent în țara noastră nu este aprobată și implementată o politică/strategie clară sau un concept concret pentru organizarea îngrijirilor paliative printr-o abordare holistică a pacientului, cu asigurarea continuității asistenței și integrarea unor servicii cost-efective și echitabile, conform necesităților fiecărei persoane aflate în necesitate de îngrijire paliativă.
Studiul a determinat o asistență paliativă organizată parțial, limitată în timp, prin condiții impuse de CNAM, atât la nivel de asistență medicală primară (doar 36 de vizite la domiciliu/an), la nivel spitalicesc (doar 30 zile/pat/ an), cât și la nivel de ONG-uri (reducerea neargumentată a numărului de vizite solicitate). Iar asta în condițiile în care, după cum a fost determinat în studiu, nu sunt dezvoltate suficient alte forme de oferire a îngrijirii paliative (echipe mobile, centre de zi etc.). Astfel se constata că asistența paliativă în Republica Moldova este dezvoltată insuficient, fragmentar, fiind departe de principiul continuității și necesitățile reale ale populației, lipsește comunicarea intersectorială pentru evidența și monitorizarea pacientului paliativ.
Cercetarea a mai determinat că acest domeniu este pus doar în responsabilitatea lucrătorilor medicali, alte sectoare fiind foarte slab implicate (APL, asistența socială, voluntari etc.). Chiar dacă se încearcă dezvoltarea serviciilor de îngrijire paliativă prin organizații non-guvernamentale, acestea se confruntă cu probleme serioase pentru supraviețuire, sunt ignorate de autoritățile locale, iar unele nevoite să achite costuri semnificative pentru chirie de spații. Existența acestor servicii este posibilă doar cu susținerea unor fonduri/finanțării din partea unor parteneri externi, fără a avea suport din partea statului.
Deși în Republica Moldova îngrijirile pacienților în faze terminale este în principal acordată de către lucrătorii sectorului de asistență primară, aceștia nu sunt motivați moral și financiar de a oferi îngrijire paliativă la domiciliu, nu întotdeauna dispun de cunoștințe adecvate pentru a presta calitativ astfel de servicii, în special, în managementul durerii, comunicarea cu pacienții și familiile lor.
În studiul s-a mai constatat că la nivel de asistență medicală primară nu se realizează adecvat evaluarea durerii (doar în 21,6%), majoritatea medicilor de familie (79,8%) ezită să inițieze tratamentul cu opioide.
Faptul că doar medicul oncolog poate prescrie preparate pentru reducerea durerii reduce semnificativ la nivel local accesul persoanei la medicația necesară în timpul adecvat, crescând riscul perioadelor de aflare în durere ceea ce constituie o încălcare gravă a dreptului pacientului la evitarea suferinței și tratamentului inuman. 41,2% dintre medicii de familie chestionați susțin că în lipsa medicamentelor antidolore au de suferit pacienții din mediul rural, în care nu sunt farmacii.
Majoritatea spitalelor din țară nu au personalul calificat pentru prestarea serviciilor de asistență paliativă. Secțiile destinate pentru paturi paliative nu au dotarea respectivă. Au fost determinate cazuri de prestare a asistenței paliative cu încălcarea gravă a demnității umane a pacientului. Este alarmant faptul că instituție vizată, nefiind acreditată pentru prestarea îngrijirilor paliative, este contractată în continuare de către CNAM pentru aceste servicii.
Se observă o asigurare insuficientă cu dispozitive necesare pacientului la domiciliu, cum ar fi cărucioare, paturi și saltele speciale etc. Nu este o planificare adecvată pentru consumabilele necesare, care sunt distribuite neuniform, multe sunt primite prin ajutoare umanitare și nu corespund dimensiunilor necesare pacientului.
Cercetarea a determinat lacune serioase în procesul de finanțare a acestui domeniu. Asta chiar dacă, pe parcursul ultimilor ani, s-a înregistrat o creștere a costului oferit per zi/pat și per/vizită. Costurile propuse de către CNAM nu acoperă cheltuielile reale de consumabile necesare în îngrijirea pacientului aflat în paliație și pentru efectuarea de vizite a bolnavilor în fază terminală.
În Raport se mai constată că în Republica Moldova asistența paliativă pediatrică, practic, nu există, decât în cadrul unei secții la Institutul Oncologic. Este prevăzută paliația copilului oncologic, însă nu este nici o prevedere normativă pentru asistența paliativă copiilor cu stări terminale neoncologice.
În studiul se fac mai multe recomandări pentru ajustarea acestui serviciu la cerințele internaționale, pentru respectarea drepturilor și demnității fiecărui cetățean în parte. În Raport se recomandă, printre altele, elaborarea unui concept nou pentru dezvoltarea serviciului de îngrijiri paliative la nivel național prin o abordare intersectorială. Acest domeniu trebuie să își primească finanțarea clară, atât din fondurile CNAM, cât și din CNAS, cu implicarea obligatorie a APL. Se mai recomandă revizuirea procesul de planificare a medicamentelor și de distribuire a consumabilelor, extinderea formelor de asistență paliativă, cu o motivare adecvată a personalului medical implicat.
Raportul a fost elaborat cu susținerea financiară a Departamentului Sănătate Publică al Fundației Soros-Moldova în cadrul proiectului „Evaluarea progresului înregistrat de Republica Moldova în consolidarea îngrijirilor paliative și contribuirea la integrarea acestora în sistemul de sănătate din Republica Moldova”, implementat de Oficiul Avocatului Poporului.
