Percepția populației asupra respectării drepturilor omului în Republica Moldova indică o evoluție pozitivă, deși progresele diferă de la un domeniu la altul. În ultimii doi ani, cele mai importante creșteri au fost înregistrate în cazul dreptului la protecție socială, libertății de conștiință, gândire și religie, dreptului la educație și dreptului la sănătate și asistență medicală.
În schimb, un nivel mai redus de respectare a drepturilor omului este perceput în cazul anumitor grupuri sociale, precum: persoanelor care consumă droguri/substanțe psihoactive, persoanelor LGBTQI+ și persoanelor private de libertate sau recent eliberate. În cazul romilor, se constată o ușoară deteriorare a percepției comparativ cu studiul precedent.
Acestea sunt doar câteva dintre constatările Studiului „Percepții asupra drepturilor omului în Republica Moldova. Sondaj de opinie publică 2025”, lansat de Oficiul Avocatului Poporului.
De aproximativ zece ani, Oficiul Avocatului Poporului monitorizează evoluția percepțiilor populației privind respectarea drepturilor omului, prin comparație, pentru anumite dimensiuni, cu studiile din 2016, 2018, 2020 și 2023.
Studiul din 2025 analizează nivelul de informare, percepțiile asupra respectării diferitor drepturi și a situației unor grupuri de persoane, funcționarea mecanismelor de protecție, drepturile copilului și situația persoanelor strămutate. În premieră, sondajul abordează și situația drepturilor omului în regiunea transnistreană, prin prisma evaluărilor experților și practicienilor din domeniu.
Avocatul Poporului, Ceslav Panico, a declarat: „Rezultatele studiului arată că, deși percepția privind respectarea drepturilor omului s-a îmbunătățit, încălcările sunt în continuare percepute ca fiind frecvente, iar anumite grupuri rămân deosebit de vulnerabile. Aceste date trebuie să servească drept bază pentru politici publice mai eficiente și pentru măsuri concrete de consolidare a protecției drepturilor omului în Republica Moldova.”
Frecvența încălcării drepturilor omului
Una dintre constatările importante ale studiului este că percepția privind frecvența încălcării drepturilor omului rămâne ridicată. 70% dintre respondenții din categoria populației generale consideră că drepturile omului în Republica Moldova sunt încălcate frecvent, respectiv în mod sistematic sau destul de des. Aproape fiecare al patrulea respondent apreciază că încălcările au loc în mod sistematic.
În același timp, analiza în dinamică relevă și o schimbare pozitivă în modul în care populația apreciază evoluția situației. 24% dintre respondenți consideră că respectarea drepturilor omului s-a îmbunătățit, comparativ cu 18% în studiul precedent din 2023. Ponderea celor care consideră că situația s-a înrăutățit s-a redus de la 42% la 31%, în timp ce 39% apreciază că situația a rămas neschimbată.
Percepția asupra respectării drepturilor s-a îmbunătățit în timp
Privite în dinamică, rezultatele arată o evoluție pozitivă a percepției populației privind respectarea diferitor drepturi și libertăți: nivelul mediu de apreciere a respectării acestora a crescut de la 41% în 2016 la 66% în 2025.
În 2025, cele mai ridicate niveluri de respectare sunt atribuite dreptului la libera circulație – 80%, dreptului la educație – 79% și dreptului la vot – 78%. În același timp, unele domenii continuă să fie percepute ca problematice. Dreptul la un proces echitabil este considerat respectat în mare sau foarte mare măsură de 46% dintre respondenți, dreptul persoanelor cu dizabilități de a nu fi discriminate – de 55%, iar participarea la procesele decizionale, inclusiv la nivel local și dreptul la integritatea fizică și psihică – de 56%.
Diferențe importante apar și atunci când respondenții evaluează respectarea drepturilor și libertăților persoanelor din diferite grupuri. Cele mai ridicate niveluri sunt înregistrate în cazul copiilor – 73%, femeilor – 68% și persoanelor strămutate/refugiaților – 60%.
La polul opus, cele mai reduse niveluri de respectare sunt percepute în cazul persoanelor care consumă droguri/substanțe psihoactive – 29%, minorităților sexuale (LGBTQI+) – 35% și persoanelor private de libertate sau recent eliberate – 35%. Totuși, și aici datele în dinamică indică o schimbare: nivelul mediu de apreciere a respectării drepturilor diferitor grupuri a crescut de la 29% în 2018 la 50% în 2025, deși evoluția nu este uniformă pentru toate categoriile sociale.
Președintele Comisiei parlamentare pentru drepturile omului și relații interetnice, Grigore Novac, a apreciat relevanța studiului și efortul Avocaților Poporului: „Nu este un efort pentru a arăta careva cifre, ci pentru a arăta unde suntem noi, unde sunt restanțele noastre în ceea ce numim respectarea drepturilor omului.”
Persoanele se consideră informate, dar accesul efectiv la informație întâmpină bariere
Studiul arată că 63% dintre respondenții din rândul populației generale se consideră suficient de informați cu privire la drepturile omului, ceea ce reprezintă o creștere cu 4 puncte procentuale comparativ cu studiul precedent. Cu toate acestea, doar aproximativ una din cinci persoane a căutat în mod activ informații despre drepturile omului în ultimele 12 luni.
Accesul la informație este influențat de o serie de bariere practice. Pentru populația generală, principala barieră este lipsa sau insuficiența timpului – 34%, urmată de neîncrederea în sursele de informare – 21%, dificultatea de a identifica sau căuta informația necesară – 14% și utilizarea unei terminologii dificil de înțeles – 9%. Aproape fiecare al doilea respondent din rândul populației generale și al gospodăriilor cu copii s-a declarat relativ puternic de acord cu afirmația potrivit căreia există o lipsă de cunoștințe în domeniul drepturilor omului la nivelul populației.
În același timp, aproximativ 7 din 10 respondenți din categoria populației generale consideră că informațiile privind drepturile omului și posibilitățile de apărare a acestora sunt accesibile. Accesibilitatea nu este însă percepută în mod egal: 85% dintre persoanele tinere consideră aceste informații accesibile, comparativ cu 55% dintre persoanele în etate. Diferențe se observă și în funcție de nivelul de studii – 78% dintre persoanele cu un nivel înalt de educație apreciază informațiile ca fiind accesibile, comparativ cu 59% dintre persoanele cu un nivel scăzut de studii.
Unde ar apela oamenii dacă drepturile lor ar fi încălcate?
Atunci când sunt întrebați unde ar apela în primul rând în cazul încălcării propriilor drepturi sau ale rudelor, respondenții indică cel mai frecvent Poliția – 50%, urmată de Primărie – 17% și Avocatul Poporului – 9%.
Un rezultat important este și reducerea ponderii persoanelor care declară că nu ar apela la nicio instituție: de la 16% în 2023 la 7% în 2025. Această evoluție oferă un reper important pentru evaluarea accesibilității și vizibilității mecanismelor existente de protecție a drepturilor omului.
Percepțiile adulților privind respectarea drepturilor copiilor
Consecvent cu rezultatele studiilor anterioare, copiii rămân grupul ale căror drepturi și libertăți sunt percepute de populația generală adultă ca cel mai mult respectate. 73% dintre respondenți, la fel ca în 2023, sunt de părere că copiilor le sunt respectate drepturile „în foarte mare măsură” sau „în mare măsură”.
Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, Vasile Coroi, a subliniat importanța includerii perspectivei copiilor în studiu: „Studiul privind percepțiile asupra drepturilor omului a constatat, în mod tradițional, că populația percepe că drepturile copilului sunt cele mai respectate. Consider că rezultatele chestionarului aplicat adulților trebuie interpretate cu prudență, deoarece percepțiile pozitive ale adulților asupra respectării drepturilor copilului nu întotdeauna reflectă realitatea trăită de copii. În acest context, apreciez includerea în studiu a vocii copiilor.”
Dintre părinții chestionați, 67%, în creștere cu 5 p.p. față de studiul precedent, consideră că în Republica Moldova copiilor le sunt asigurate drepturile și nevoile specifice pe deplin sau în mare parte.
79% dintre părinți se consideră suficient de bine informați despre drepturile copiilor, în creștere cu 5% comparativ cu studiul precedent.
Dintre drepturile evaluate, cele care beneficiază de cele mai favorabile aprecieri sunt dreptul la educație (88%), dreptul la sănătate (85%) și dreptul la odihnă, timp liber și activități culturale (81%). La polul opus, dreptul perceput ca fiind cel mai puțin asigurat este dreptul copiilor cu dizabilități la îngrijire specială adaptată nevoilor lor specifice (61%).Comparativ cu studiul precedent, percepția pozitivă privind gradul de asigurare a drepturilor copiilor a crescut, în medie, cu 4 p.p. O evoluție pozitivă a fost înregistrată pentru aproape toate drepturile analizate, singura excepție fiind dreptul la îngrijire specială adaptată nevoilor copiilor cu dizabilități, pentru care se constată o diminuare a percepției pozitive cu 3 p.p.
În percepția respondenților, cei mai vulnerabili copii continuă să fie copiii care au rămas fără ocrotire părintească/ copiii orfani (48%), copiii săraci (50%), copiii din grupurile etnice minoritare și copiii romi (51%), copiii cu dizabilități (59%).
În opinia a 64% dintre părinți, resursele financiare ale familiei afectează în mod direct accesul copiilor la servicii de sănătate.
Percepțiile respondenților indică un nivel relativ ridicat de asigurare a dreptului la educație. Cele mai favorabile evaluări vizează accesul la materiale și resurse educaționale adecvate (72%) și lipsa barierelor administrative la înscrierea în instituțiile de învățământ (70%). În același timp, cele mai importante provocări rămân asigurarea transportului școlar (46%) și adaptarea procesului educațional la necesitățile copiilor cu cerințe educaționale speciale sau cu dizabilități (41%).
Percepțiile copiilor privind respectarea drepturilor copiilor
Elevii de gimnaziu și liceu recunosc drepturile fundamentale, raportate la dimensiuni-cheie ale bunăstării copilului, iar siguranța este asociată preponderent cu protecția oferită de familie și, mai accentuat la 15–17 ani, de instituții publice (în special poliția). Totuși, sunt semnalate limitări în exercitarea drepturilor, în special restricții ale libertății de exprimare în școală, presiunea școlară asupra timpului de odihnă și prezența violenței (mai ales bullying) ca fenomen relevant în mediul educațional. Deși respondenții descriu rolul psihologului școlar în termeni adecvați (consiliere, sprijin emoțional, mediere a conflictelor și prevenție) și îl percep ca relativ accesibil în timpul programului, utilizarea efectivă a serviciilor rămâne redusă, elevii apelând mai frecvent la diriginte/profesori sau la familie, iar în situații grave fiind indicată și posibilitatea apelării Serviciului de Urgență 112.
Școala este văzută ca sursă principală de informare civică, însă eficiența depinde de aplicabilitate, interactivitate și coerență între școală, familie și mediul online. Predarea drepturilor copilului, educația civică, discuțiile despre vot și informarea privind violența sunt percepute ca legitime și, în general, adecvate, fiind realizate mai ales în cadrul disciplinelor „Educație pentru societate” și „Dezvoltare personală”, uneori cu implicarea poliției în cadrul acestor lecții. Cu toate acestea, respondenții semnalează un decalaj între expunerea la informație și internalizarea acesteia, iar liceenii apreciază mai mult lecțiile atunci când drepturile sunt corelate cu responsabilitățile și susținute prin exemple aplicate; similar, informarea despre violență este considerată mai eficientă când folosește metode interactive și formate media adaptate.
Participarea există, dar mecanismele formale sunt utilizate selectiv, iar instituțiile specializate sunt slab cunoscute. Participarea este asociată cu implicare activă și drept la opinie, iar elevii apreciază implicarea prin consilii și consultări, deși tinerii semnalează uneori consultare limitată și decizii prestabilite. În raportarea încălcărilor drepturilor și a violenței, nivelul de cunoaștere a mecanismelor este moderat și diferențiat pe vârste: elevii din gimnazii se bazează preponderent pe părinți și diriginte, iar liceenii recurg mai întâi la soluționare autonomă, utilizând rar instrumentele formale. În paralel, instituțiile specializate (Avocatul Copilului/Ombudsman) sunt aproape necunoscute, iar conceptul „Copii apărători ai drepturilor omului” nu este internalizat ca noțiune formală, fiind interpretat mai degrabă intuitiv.
Importanța studiului depășește nivelul de informare asupra percepțiilor populației. Datele colectate în cadrul cercetării pot contribui la o mai bună înțelegere a situației și la identificarea domeniilor în care sunt necesare intervenții.
Șefa Oficiului Consiliului Europei la Chișinău, Natalia Voutova a subliniat importanța utilizării datelor în elaborarea politicilor publice: „Datele sunt foarte importante atunci când elaborăm politici publice, iar pentru aceasta avem nevoie de date colectate în mod obiectiv și riguros. Acest studiu oferă o bază importantă pentru a înțelege unde ne aflăm în domeniul drepturilor omului și pentru a identifica domeniile în care sunt necesare acțiuni.”
Studiul poate fi consultat aici: https://ombudsman.md/studiu-perceptii-asupra-drepturilor-omului-in-republica-moldova-sondaj-de-opinie-publica-2025/
Prin rezultatele sale, Studiul „Percepții asupra drepturilor omului în Republica Moldova” nu surprinde doar situația la un anumit moment, ci permite observarea modului în care percepțiile populației se schimbă în timp. Datele contribuie la identificarea vulnerabilităților și fundamentarea politicilor publice și a măsurilor instituționale orientate spre consolidarea protecției drepturilor și libertăților fundamentale.
Studiul a fost realizat de Centrul de Analiză și Investigații în Sociologie, Politologie și Psihologie CIVIS, cu sprijinul Consiliului Europei .
