Ombudsmanul Copilului susține solicitarea reprezentanților societății civile, la inițiativa Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC), ca Ministerul Educației și Cercetării să demonstreze o abordare strategică față de contracararea fenomenului violenței în școli, or proiectul de lege aprobat în prima lectură denotă o înțelegere trunchiată a necesităților reale ale copiilor și a drepturilor acestora; să retragă această inițiativă legislativă; să prezinte societății un plan complex de abordare a fenomenului violenței în școli; să piloteze sistemul disciplinar identificat ca cea mai bună practică în cadrul proiectului național de creare a rețelei de „școli-model”, lansat recent în Republica Moldova; să își onoreze obligația pozitivă de a asigura dreptul copiilor la participare și de a consulta opinia acestora, la nivel național, privind toate aspectele ce țin de politicile educaționale, având în vedere dimensiunea specială pe care o capătă acest drept în domeniul educației.
Apelul public: „Să combatem violența în mediul școlar cu metode potrivite pentru secolul XXI”, poate fi consultat la următorul link.
Amintim că Avocatul Poporului pentru drepturile copilului a prezentat Ministerului Educației și Cercetării opinia sa în cadrul consultărilor publice și avizării (https://ombudsman.md/post-document/opinia-avocatului-poporului-pentru-drepturile-copilului-cu-privire-la-aprobarea-proiectului-de-lege-pentru-modificarea-unor-acte-normative-din-domeniul-educatiei/).
Conform opiniei transmise, Ombudsmanul Copilului apreciază preocuparea Ministerului Educației și Cercetării (MEC) pentru crearea unui mediu școlar sigur și prietenos pentru toți actorii educaționali, inclusiv cadrele didactice, dar nu susține abordarea propusă, care, în opinia sa, riscă să afecteze realizarea drepturilor copilului.
De exemplu, riscă să afecteze asigurarea dreptului la opinie, dat fiind că exprimarea de către copil a unei opinii diferite decât cea a cadrului didactic, percepută drept dovadă de obrăznicie, ar putea fi sancționată ca violență psihologică/verbală față de acesta.
Aceste prevederi riscă să compromită, mai presus de toate, protecția copiilor prin aplicarea mecanismului intersectorial de protecție a copiilor față de orice formă de violență. De multe ori, în spatele unui comportament sfidător, furios sau agresiv al unui elev, în special dacă comportamentul este cronic, se află o suferință determinată de expunerea la violență[1], neglijare, sărăcie extremă, sau copilul este victima unor infracțiuni acasă, la școală sau altundeva (lit. a), b) și j) din art. 8, Legea 140/2013). Cercetările au arătat că expunerea copiilor la adversități, experiențe traumatice, modifică creierul și cauzează daune sociale, emoționale, comportamentale și academice. Acești elevi pot fi furioși, deprimați, necooperanți sau distrași[2]. Deci, elevii care se comportă în moduri problematice sau violente, au nevoie, cât mai urgent, de înțelegere și ajutor.
Există și alte cauze și motive pentru comportamentul agresiv și perturbator la școală. Printre acestea putem enumera: dificultăți de învățare nediagnosticate, probleme de procesare senzorială (cum ar fi în TSA), ADHD, anxietate și depresie nediagnosticată, status epileptic. Astfel, există riscul ca pedepsind copilul pentru comportament agresiv, să pierdem din vedere semnale importante care ne comunică că acesta ar putea avea o problemă de sănătate sau de dezvoltare ce necesită o intervenție cât mai precoce. Totodată, ar compromite principiul nondiscriminării și dezideratele educației incluzive (art. 32 din Codul Educației).
Cu referire la recompense, aplicarea lor trebuie să excludă promovarea concurenței, competiției între elevi, în detrimentul cooperării. Este necesar să întărim comportamentele pozitive ale copiilor prin recompense, dar practica arată că evidențierea unui copil în fața clasei, darea lui ca exemplu, comparația celorlalți cu acest copil, creează conflicte între copii și constituie o încurajare a bullying-ului. La fel, poate încuraja bullying-ul etichetarea altor copii ca fiind răi, abuzatori.
Amintim că art. 28 din Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului (CDC) stipulează că disciplinarea copiilor se face cu respectarea demnității umane.
Suplimentar, Comentariul General nr. 13/2011 al Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului, privind dreptul copiilor la protecție față de orice formă de violență, prevede că pentru copiii cu comportament antisocial e nevoie de măsuri educaționale și terapeutice (pct. 41, lit. d)), nicidecum punitive.
Considerăm ferm că pedeapsa nu creează responsabilitate, ci doar frică, și are efect pe termen scurt. În schimb, disciplinarea pozitivă îi responsabilizează și îi susține pe copii să-și formeze competențele de care au nevoie pe termen lung.
[1] VELIANOVICI, A. C. Tulburări emoționale la copii aflați în situație de abuz și neglijare. Chișinău, 2015
[2] FISCHER, G., RIEDESSER, P. (2001). Tratat de psihotraumatologie, București: Trei. 389 p. ISBN 973-9419-84-4; 47.
