Stimați participanți!
Vă salut prezența la conferința de astăzi dedicată unor evenimente marcante: 70 de ani de la adoptarea Convenției Europene pentru drepturile omului și 25 de ani de la aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei. Vom consemna aceste date importante prin discuții și schimb de opinii privind importanța evenimentelor în cauză pentru Republica Moldova și impactul lor asupra respectării drepturilor omului, al instituirii și dezvoltării sistemului național de protecție a drepturilor omului în țara noastră, al consolidării statului de drept și democratizării societății.
Din punctul meu de vedere, aderarea țării noastre, prima din spațiul CSI, la Consiliul Europei a avut multiple efecte benefice pentru Republica Moldova. Statul a aderat la cele mai importante tratate ale Consiliului Europei în domeniul drepturilor omului, legislația națională a fost în linii mari adusă în conformitate cu standardele CoE. A fost constituit și se fortifică sistemul național de protecție a drepturilor omului, crearea unei instituții naționale de protecție a drepturilor omului, fiind o condiție a aderării statului nostru la organizația paneuropeană.
Cred că este semnificativ faptul că instituirea Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova a coincis ca și perioadă cu aderarea țării noastre la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Astfel, Republica Moldova a devenit parte la CEDO pe 12 septembrie 1997, iar Legea cu privire la avocații parlamentari, care prevedea crearea instituției naționale pentru drepturile omului, a fost adoptată pe 17 octombrie 1997. De atunci cetățenii moldoveni au putut beneficia de un mecanism național și unul internațional de protecție a drepturilor omului. Asta chiar dacă instituția noastră a început să activeze la modul practic din 1998, iar prima hotărâre a Curții Europene pe marginea plângerilor parvenite din Moldova a fost pronunțată doar în decembrie 2001 (CAUZA MITROPOLIA BASARABIEI şi ALŢII c. MOLDOVEI).
Astfel, în mod firesc, dar și printr-un concurs de împrejurări, evoluția Instituției Naționale pentru Drepturile Omului din Moldova a fost și este legată strâns de acest mecanism internațional de protecție a drepturilor omului.
Din păcate, la acest moment aniversar trebuie să constat faptul că autoritățile moldovenești nu și-au îndeplinit la modul cuvenit obligațiile luate privind respectarea principiilor și valorilor Consiliului Europei – democrație, stat de drept, respectarea drepturilor omului și a demnității umane. Moldova rămâne în top 10 la Curtea Europeană după numărul de cereri raportat la populația țârii în toți cei 23 de ani de când Republica Moldova este parte a Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
Tema respectării drepturilor omului rămâne a fi una actuală și foarte sensibilă pentru Republica Moldova iar nivelul redus de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale afectează pe larg cetățenii țării noastre. Concluzia care se impune este gradul nesatisfăcător de implementare a Convenției Europene a drepturilor omului, a altor tratate internaționale și neînțelegerea faptului ca respectarea drepturilor omului, centrarea tuturor acțiunilor, politicilor statului pe om și interesele acestuia, trebuie să devină o prioritate absolută a autorităților.
Într-un cuvânt, Republica Moldova mai are de lucrat pentru a lichida restanțele în ceea ce privește implementarea standardelor Convenției Europene, ale Consiliului Europei la nivel național și respectarea valorilor CoE.
În discuțiile care urmează vor fi abordate aceste și alt aspecte, vor fi trecute în revistă evoluțiile pe dimensiunea drepturilor omului, dar și cooperarea Republicii Moldova cu Consiliul Europei. Sper că acest eveniment cu o participare foarte reprezentativă să ne ajute să înțelegem mai bine ce avem de făcut pentru a atinge performanțele atât de așteptate de stabilire a unor tradiții temeinice democratice și a statului de drept în țara noastră.
8 decembrie 2020
