Astăzi se împlinesc 17 ani de la protestele din aprilie 2009, un moment care a marcat profund evoluția societății Republicii Moldova și a evidențiat importanța esențială a respectării drepturilor omului, demnității umane și a standardelor privind tratamentul persoanelor aflate în custodia statului. Evenimentele din acea perioadă au scos la iveală încălcări grave ale drepturilor și libertăților omului, când sute de tineri au fost reținuți și supuși relelor tratamente. Aceste fapte au pus în discuție funcționarea statului de drept și calitatea democrației în țara noastră.
Deși autoritățile au întreprins anumite acțiuni în plan legislativ și instituțional, persistă restanțe majore în ceea ce privește garantarea efectivă a drepturilor politice și civile, libertatea de exprimare, dreptul la siguranță și la integritate fizică și psihică. Aceste deficiențe limitează maturizarea unei societăți cu adevărat democratice și centrate pe respectul pentru drepturile omului.
Avocatul Poporului reiterează constatările sale privind imperfecțiunile cadrului legal și instituțional național de prevenire și combatere a torturii – aspecte semnalate constant în Rapoartele anuale privind respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din anii 2022, 2023, 2024 și 2025.[1]
În acest context, Avocatul Poporului amintește și în acest an despre setul de recomandări adresate autorităților, menite să îmbunătățească substanțial mecanismele naționale de prevenire și combatere a torturii. Recomandările vizează:
- clarificarea și completarea legislației penale, prin definirea expresă și conform standardelor internaționale a tratamentului inuman și degradant;
- revizuirea cadrului normativ privind utilizarea forței fizice, a armei de foc și a mijloacelor speciale, astfel încât regulile aplicabile să respecte principiile necesității și proporționalității;
- consolidarea garanțiilor de protecție pentru victimele torturii aflate în custodia statului, inclusiv prin acces la mecanisme sigure de raportare, asistență juridică și evaluare medicală independentă;
- modificarea articolelor din legislația penală care pot împiedica investigarea și sancționarea efectivă a torturii;
- clarificarea statutului subiecților faptei de tortură, prin includerea explicită a tuturor categoriilor profesionale relevante;
- fortificarea capacităților instituționale ale Procuraturii Generale în investigarea actelor de tortură, prin resurse adecvate și formare specializată;
- ajustarea cadrului legal și instituțional al organelor de forță, prin introducerea unor prevederi explicite și obligatorii care să interzică tortura în orice etapă a activității lor;
- reglementarea clară a responsabilității entităților private care desfășoară activități cu potențial coercitiv sau de supraveghere;
- elaborarea unui mecanism coerent privind internarea forțată în instituțiile psihiatrice, cu garanții procesuale și evaluări independente;
- instituirea unor mecanisme eficiente de compensare pentru victimele torturii, care să asigure repararea integrală a prejudiciilor suferite.
Până în prezent, Guvernul nu a inițiat modificări legislative și instituționale în aceste domenii, nici măcar sub forma unor consultări publice. Din perspectiva Avocatului Poporului, ajustarea cadrului legal și instituțional ar îmbunătăți substanțial capacitatea statului de a preveni și combate tortura.
Constatările Avocatului Poporului și ale Consiliului pentru prevenirea torturii, prezentate în rapoartele tematice, speciale și de vizită, indică în continuare că tratamentul aplicat persoanelor private de libertate – în instituții penitenciare, rezidențiale, psihiatrice sau subdiviziuni de poliție – atinge nivelul de severitate prevăzut de art. 3 al CoEDO, atât sub aspect material, cât și procedural. Totodată, garanțiile împotriva torturii pentru persoanele oprite, reținute sau fără statut procesual rămân insuficiente.
Persistă un comportament abuziv al unor agenți publici față de persoane vulnerabile, alimentat atât de lacunele legislative, cât și de practici instituționale problematice. În ultimii ani, intervențiile nejustificate și disproporționale ale poliției și altor servicii în contextul întrunirilor publice au crescut semnificativ, fiind tolerate și uneori încurajate de autoritățile centrale. Toate acestea indică un regres în domeniul protecției drepturilor omului, iar impunitatea pentru tortură rămâne critică.
[1] Rapoarte anuale: https://ombudsman.md/rapoarte/drepturile-omului/anuale/
