Avocatul Poporului pentru drepturile copilului a luat act de evenimentele mediatice lansate în urma anunțului expus de una dintre organizațiile necomerciale cu privire la lansarea campaniei „Copii LGBT în școala ta”. Astfel, în calitate de reprezentant al Instituției Naționale de protecție a drepturilor omului, Ombudsmanul Copilului atrage atenția societății civile și autorităților guvernamentale asupra sensibilității subiectului discutat și recomandă tratarea acestuia într-un mod holistic copilului, astfel încât să nu fie afectată siguranța și dezvoltarea beneficiarilor finali, a copiilor.
Complexitatea domeniului examinat nu permite abordarea unei soluții superficiale din partea promotorilor acestui subiect, indiferent dacă aceștia fac parte din domeniul public sau privat. Respectiv, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului notează că în conformitate cu standardele Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului, prestabilite în art. 3, se evidențiază că în oricare din acțiunile care implică copiii, indiferent dacă sunt luate de instituții publice sau private, interesul superior al copilului trebuie să fie o prioritate[1]. De asemenea, Ombudsmanul se alătură poziției Comitetului ONU pentru drepturile copilului, care prevede în Comentariul său General nr. 14 (2013)[2], faptul că asigurarea drepturilor copilului urmează să fie efectuată fără nici o discriminare și care să asigure implicarea oricărui copil indiferent de particularitățile sale psiho-sociale, drept un actor deplin al societății din care face parte.
Totodată, Ombudsmanul Copilului mai atrage atenția asupra faptului că o societate modernă care se pretinde a fi democratică, ar trebui să tindă spre eradicare stigmatizării și a prejudecăților bazate pe stereotipuri legate de orientarea sexuală și identitatea de gen. Astfel, societatea contemporană ar trebui să ofere un climat prielnic pentru dezvoltarea oricărui copi, indiferent de mediul din care provine sau în care se află. Anume aceste acțiuni fiind drept o hârtie de turnesol care separă democrația veritabilă de mimarea unei protecții a drepturilor copilului.
De asemenea, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului susține faptul că este inacceptabil să se producă oricare formă de atac asupra instituțiilor care promovează drepturile omului indiferent de palierul în care își desfășoară activitatea. Astfel, autoritățile publice ar trebui să întreprindă un set de acțiuni concrete în vedere eradicării discursului de ură și în vederea asigurării unui climat prielnic pentru activitatea în domeniul drepturilor omului.
Mai mult, Ombudsmanul Copilului atrage atenția asupra prevederilor prestabilite de Comentariul General al Comitetului ONU pentru drepturile copilului nr. 20 (2016)[3], care pune accentul pe necesitatea introducerii educației sexuale în sistemul național de învățământ, fapt care ar contribui la reducerea sau chiar eradicarea fenomenului de bullying sexual sau violență cu caracter sexual în rândul copiilor sau asupra copiilor. Educația sexuală a copilului nu poate să rămână în continuare un mijloc care sperie, de care se folosesc ambele tabere lobându-și propriile interese și nicidecum interesul superior al copilului.
De asemenea, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului împărtășește îngrijorările mecanismelor ONU pentru drepturile omului care și-au exprimat neliniștea cu privire la violența și discriminarea bazate pe orientarea sexuală și identitatea de gen în educație și au cerut statelor să ia măsuri pentru a interzice, a preveni și a pedepsi hărțuirea și exploatarea sexuală a copiilor în școală[4]. Autoritățile ar trebui, de asemenea, să efectueze studii, să colecteze date statistice privind educația, dezagregate în funcție de orientarea sexuală și identitatea de gen, pentru a informa societate asupra aspectelor vizate.
Totodată, Ombudsmanul Copilului mai notează faptul că în conformitate cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, dreptul la educație este un drept garantat pentru fiecare persoană, care în aspectul copilului urmează să se realizeze în conformitate cu predilecțiile părinților. Astfel, în art. 2 din Protocolul Adițional notează că „nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcțiilor pe care și le va asuma în domeniul educației și învățământului, va respecta dreptul părinților de a asigura această educație și acest învățământ conform convingerilor lor religioase și filozofice”[5]. Respectiv, conchidem faptul că, din îmbinarea celor două standarde citate supra, deținătorii de obligații atât publici, cât și privați urmează să asigure consultarea opiniei copilului, dar și a părinților la implementarea programelor educaționale curriculare și extra-curriculare.
Aceste programe nicidecum nu ar trebui să comporte un caracter abuziv sau unul de șoc pentru societate. Persoanele responsabile urmează să plaseze mesaje care nu vor bulversa societate și nu vor crea o repulsie în aspect cu tematica abordată. Totodată, este recomandabil ca înainte de lansare unor astfel de campanii, să fie petrecută o campanie premergătoare de informare, inclusiv pentru autoritățile publice centrale din domeniu, or neglijarea instituțiilor publice cheie din domeniu nu poate fi acceptată și nu contribuie la atingerea scopurilor scontate.
În concluzie, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului cheamă actorii implicați și societate la calm și consideră că doar prin discuții și dialog va fi posibil atingerea unui rezultat benefic în interesul copilului.
[1] https://drepturilecopilului.md/files/publications/CDC_2005_final.pdf
[2]https://tbinternet.ohchr.org/_layouts/15/treatybodyexternal/TBSearch.aspx?Lang=en&TreatyID=5&DocTypeID=11
[3]https://tbinternet.ohchr.org/_layouts/15/treatybodyexternal/Download.aspx?symbolno=CRC%2fC%2fGC%2f20&Lang=en
[4] https://www.ohchr.org/en/statements/2019/10/inclusion-lgbt-people-education-settingsof-paramount-importance-leaving-no-one
