Pe data 17 martie 2020 Parlamentul a adoptat Legea nr.54 pentru modificarea Legii 212/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război. Art.20 din Legea 212/2004, care prevedea o listă exhaustivă de măsuri aplicabile în perioada stării de urgență, s-a completat cu litera k) prin care s-a admis aplicarea altor măsuri necesare. Prevederi similare au fost introduse și la art.22, 24, 25 din această lege.

În comunicatul publicat pe pagina oficială www.ombudsman.md[1] Ombudsmanul și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu modificările operate la  Legea nr. 212/2004 care, printr-o formulă generală „măsuri necesare pentru aceste scopuri”, admit acțiuni suplimentare celor prevăzute în actul legislativ, fără a fi specificate expres.   

La solicitarea Curții Constituționale, Avocatul Poporului a prezentat magistraților Opinia sa la avest subiect, în care își reafirmă rezervele sale în legătură cu formularea generală introdusă în Legea nr.212 pe 17 martie curent.

Avocatul Poporului accentuează că, în conformitate Legea nr. 212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război, „pe durata stării de urgenţă, de asediu sau de război, în funcţie de gravitatea situaţiei ce a determinat instituirea acesteia, poate fi restrîns, dacă este cazul, exerciţiul unor drepturi sau libertăţi ale cetăţenilor în conformitate cu articolul 54 din Constituţie.  Iar articolul 54 din Constituţie consacră o excepţie imperativă de la norma generală, stabilind că nu se admite restrîngerea drepturilor proclamate la articolele 20-24 din Constituţie, care se referă inclusiv la dreptul fiecărui om de a-și cunoaşte drepturile şi îndatoririle (art.23).

Avocatul Poporului a făcut trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, dar și  Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) care accentuează despre necesitatea corespunderii normelor de drept celor trei criterii de calitate – accesibilitate, previzibilitate şi claritate. Prin urmare, Curtea Constituțională a reținut că previzibilitatea și claritatea constituie elemente sine qua non ale constituționalității unei norme, care în activitatea de legiferare acestea nicidecum nu pot fi omise.

În special, CtEDO a notat că o normă este previzibilă atunci când oferă o anumită garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice (cauza Amann v. Elveția, hotărârea din 16 februarie 2000, §56).

Avocatul Poporului consideră că în condițiile regimului de urgență, normele trebuie să fie suficient cu atît mai mult de clare, previzibile, astfel încât orice persoană să poată să-și cunoască obligațiile sale în legătură cu starea de urgență instituită prin prisma competențelor atribuite autorităților competente.

Contrar acestor exigențe, Avocatul Poporului consideră că în condițiile în care  prevederile contestate sunt foarte vagi, prin formulări generale, persistă pericolul comiterii unor abuzuri din partea autorităților competente, care ar putea atenta la drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Totodată, Avocatul Poporului notează că Secretarul General al Consiliului Europei, Marija Pejcinovic Buric, a emis un set de instrumente pentru guvernele din toată Europa în respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept în timpul crizei COVID-19[2]. Potrivit celor menționate de Secretarul General,   chiar și în situații de urgență, statul de drept trebuie să prevaleze. Este un principiu fundamental al regulii de drept, acțiunea statului trebuie să fie în conformitate cu legea.  „Legea” în acest context nu include numai actele Parlamentului, dar și, de exemplu, decretele de urgență ale executivului, cu condiția ca au o bază constituțională.

De asemenea, în document se subliniază că este posibil ca legiuitorul să adopte legi de urgență special concepute pentru a face față crizei actuale, care depășesc normele legale deja existente. Legislația de acest fel ar trebui să fie în conformitate cu Constituția și standardele internaționale și, unde este aplicabil, va fi supusă revizuirii de către Curtea Constituțională.

În opinia Avocatului Poporului, pentru asigurarea protecției cetățenilor Republicii Moldova, precum și a oricărei persoane aflate pe teritoriul Republicii Moldova împortiva arbitrariului în perioada stării de urgență, reieșind din realitățile sociale și circumstanțele impuse de situația concretă pentru prevenirea, diminuarea și lichidarea consecințelor pandemiei de coronavirus,  leguitorul ar putea extinde lista atribuțiilor autorităților competente, doar că acestea să fie clare și previzibile.

2020 /04 /14

Direcția promovarea drepturilor omului

Și comunicare

Tel.: 060002656

Direcția politici publice și legsilație

Tel.: 060002644

[1] https://ombudsman.md/news/opinia-avocatului-poporului-pe-marginea-modificarilor-operate-de-parlament-la-legea-nr-212/

[2] https://www.coe.int/en/web/portal/-/coronavirus-guidance-to-governments-on-respecting-human-rights-democracy-and-the-rule-of-law